Despre meseria de parinte

Copiii tai nu sunt copiii tai.
Ei sunt fiii si fiicele Vietii care tanjeste dupa ea insasi.
Ei vin prin tine, dar nu de la tine,
Si desi ei sunt cu tine, totusi ei nu-ti apartin.
Poti sa le dai dragostea ta, dar nu si gandurile tale,
Pentru ca ei au propriile lor ganduri.
Poti sa le adapostesti trupurile, dar nu si sufletele,
Pentru ca sufletele lor locuiesc in casa viitorului,
Pe care tu n-o poti vizita, nici macar in visele tale.
Te poti lupta sa fii ca ei, dar nu incerca sa-i faci ca tine
Pentru ca viata nu zaboveste in ziua de ieri.
Tu esti ca arcul din care copiii tai pleaca ca niste sageti vii.
Arcasul vede tinta de pe calea catre infinit,
Si-ti da si tie puterea sa vezi cat de departe poti ajunge.
Se incordeaza cu tine, cu puterea Lui, asa incat sagetile sa zboare iute si departe;
Lasa ca incordarea ta in mainile arcasului sa fie bucurie.
Caci asa cum isi iubeste sageata care zboara, tot astfel El
iubeste arcul care este stabil.

— Kahlil Gibran, Profetul

(dintr-un mail de la mama mea)

(Read it in English)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: